Coexistență pașnică: arheologii dezvăluie secrete vechi de 1.500 de ani

Coexistență pașnică: arheologii dezvăluie secrete vechi de 1.500 de ani

Arheologii din nordul Irakului au descoperit dovezi semnificative ale coexistenței pașnice dintre creștini și zoroastrieni în urmă cu 1.500 de ani. Săpăturile au avut loc lângă cetatea persană Gird-î Kazhaw, unde au fost identificate rămășițe ale unei mănăstiri creștine din anul 500 și așezări zoroastriene. Această descoperire indică o toleranță religioasă remarcabilă care exista în regiune la acea vreme. Dr. Alexander Tamm de la Universitatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg și Prof. Dirk Wicke de la Universitatea Goethe din Frankfurt au condus săpăturile, care au fost efectuate de o echipă de zece care sunt interesați nu numai de descoperirile individuale, ci și de structura socială a regiunii. Focus rapoarte.

Descoperirile includ stâlpi de piatră și dovezi arhitecturale ale unei biserici din centrul mănăstirii, care este prima structură creștină din regiune. Un ulcior mare cu cruce creștină timpurie, care a căpătat importanță după legalizarea creștinismului în Imperiul Roman în secolul al IV-lea, ilustrează legătura dintre cele două comunități de credință. Alte dovezi, cum ar fi descoperirea unei clădiri cu stâlpi cu podele de lut și resturi de pereți, indică, de asemenea, un caracter sacru al complexului. Apropierea acestor clădiri de fortificațiile sasanide ridică întrebări cu privire la posibila utilizare simultană a ambelor structuri și ar putea indica o coexistență armonioasă a comunităților creștine și zoroastriene în secolul al V-lea, precum [Herder].

Perspective asupra zoroastrismului

Zoroastrismul, cunoscut și sub numele de Zoroasterism sau Mazdaism, este una dintre cele mai vechi religii monoteiste din lume și a fost fondată de Zoroastru între 1800 și 600 î.Hr. Fondată în î.Hr. Figura centrală a credinței este zeul creator Ahura Mazda, care este însoțit de „nemuritorii binevoitori” (Amescha Spenta) și de adversarul Angra Mainyu. Sfânta Scriptură, Avesta, a fost mai întâi transmisă oral și ulterior consemnată. În antichitatea târzie, zoroastrismul, în special soiul zurvanist, era larg răspândit printre sasanizi, dar și-a pierdut influența după cucerirea islamică a Iranului, ducând la răspândirea globală actuală de aproximativ 130.000 de zoroastrieni, care trăiau în principal în India, Iran și Statele Unite. Aceste aspecte ale zoroastrismului pot fi găsite rezumate într-un articol de pe Wikipedia.

Descoperirile de la situl Gird-î Kazhaw deschid noi perspective asupra coexistenței diferitelor credințe la acea vreme și arată că diversitatea religioasă și toleranța nu ar fi putut fi doar excepții istorice, ci și o realitate trăită. Următoarele sezoane de săpături vor folosi noi metode arheometrice pentru a explora mai detaliat viața de zi cu zi din acel moment și, astfel, vor rafina și mai mult imaginea structurilor sociale și religioase ale regiunii.