Scrisorile emoționante ale Magdalenei: muncă forțată descoperită la Bosch!

Scrisorile emoționante ale Magdalenei: muncă forțată descoperită la Bosch!

Magdalena avea doar 15 ani când ea și familia ei au fost deportați din patria lor la Stuttgart în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca Stiri din Stuttgart rapoartele, ea a trebuit să facă muncă forțată în condiții inumane la Bosch din Feuerbach. Ei și-au consemnat experiențele într-o scrisoare emoționantă care oferă o perspectivă asupra experiențelor teribile pe care multe femei, bărbați și copii din Polonia, Ucraina și Belarus au trebuit să le îndure în acest timp.

Aceste destine fac parte dintr-o poveste mult mai mare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste 20 de milioane de oameni au fost forțați la muncă forțată în Germania, un sistem strâns legat de industria armelor și de războiul total. Potrivit acesteia curier Weser O expoziție internațională itinerantă la Hamburg, intitulată „Munca forțată. Germanii, muncitorii forțați și războiul”, abordează întreaga istorie a muncii forțate și consecințele acesteia până după 1945.

Mecanismele muncii forțate

Din 1940 încoace, Reich-ul german a fost forțat să recruteze bărbați și femei din țările invadate pentru a acoperi lipsa de forță de muncă. Muncitorii străini au devenit o parte centrală a economiei de război germane. Numai în august 1944, șase milioane de muncitori civili forțați lucrau în industria germană Agenția Federală pentru Educație Civică raportat. Peste o treime dintre acești muncitori forțați erau femei, care sufereau adesea de condiții brutale.

Condițiile de viață pe care trebuiau să le suporte muncitorii forțați erau extrem de precare. Oamenii din Uniunea Sovietică și Polonia, de exemplu, au fost discriminați în mod deosebit și au trăit adesea în spații de cazare supraaglomerate. Munca forțată a fost o parte clară a ordinii sociale rasiste a statului nazist. În peșterile exploatării industriale, muncitorii forțați au găsit adesea puțin mai mult decât oportunitatea de a supraviețui.

Consecințele pe termen lung și cultura amintirii

La numai zeci de ani de la sfârșitul războiului a început conștientizarea și recunoașterea nedreptății față de muncitorii forțați. Mulți dintre ei încearcă să aducă în ochiul public amintirile durerii și suferinței lor. Magdalena și alții precum Kevin Schmidt, care a citit scrisorile Magdalenei și și-a documentat perspectivele personale, joacă un rol important în prevenirea uitării.

Expoziția din Hamburg prezintă peste 450 de fotografii și 500 de documente, dintre care multe sunt expuse public pentru prima dată. Amintirea acestei perioade întunecate este importantă nu numai pentru victime, ci și pentru societate în ansamblu. Pentru că doar înțelegând trecutul ne putem asigura că astfel de atrocități nu se mai vor întâmpla niciodată.

Lupta pentru despăgubiri și recunoaștere a muncitorilor forțați încă nu sa încheiat astăzi. Peste 4,7 miliarde de euro au fost plătiți celor 1,7 milioane de supraviețuitori de către Fundația „Amintirea, responsabilitatea și viitorul”, dar dezbaterile despre trecut continuă.