Korntal-Münchingen: Solicitanții de azil de serviciu pentru 80 de cenți pe oră!

Korntal-Münchingen: Solicitanții de azil de serviciu pentru 80 de cenți pe oră!

În orașul Korntal-Münchingen, se discută despre oferirea de locuri de muncă necalificate refugiaților. Propunerea, propusă de grupul parlamentar CDU, prevede că solicitanții de azil lucrează cu 80 de cenți pe oră. Această propunere a fost acceptată în unanimitate de consiliul local, iar administrația orașului a fost însărcinată să examineze posibilitățile de angajare a refugiaților în conformitate cu Legea privind prestațiile pentru solicitanții de azil. Oliver Nauth, liderul grupului parlamentar al CDU, a spus că astfel de sarcini de lucru ar putea promova structura zilnică, accesul la limbă și integrarea și participarea solicitanților de azil. Inițiativa amintește de măsuri similare din Kornwestheim și Freiberg am Neckar, unde modele similare au fost deja implementate pentru a permite refugiaților să participe la societate, primind în același timp o remunerație minimă.

Legea privind beneficiile solicitanților de azil prevede astfel de oportunități de muncă pentru cei care sunt capabili să lucreze, dar nu au dreptul la beneficii. Acest lucru asigură că refugiații pot fi obligați să profite de oportunități de muncă non-profit. Deși inițiativa CDU a primit un sprijin larg, există și voci critice. Harald Wagner, liderul grupului parlamentar al Partidului Verzilor din Korntal-Münchingen, descrie salariul de 80 de cenți pe oră drept „nedemn” și solicită o remunerație mai adecvată. În plus, el solicită ca activitățile pentru refugiați să fie mai diversificate.

Critică și sprijin

Părerile despre astfel de oferte de muncă sunt împărțite. Marianne Neuffer, liderul Free Voters, consideră că oportunitatea pentru solicitanții de azil de a lucra ca fiind pozitivă și o consideră o oportunitate de integrare. Primarul Alexander Noak a confirmat deja considerentele inițiale ale administrației orașului cu privire la această problemă. Abordările din Kornwestheim și Freiberg au determinat și administrația districtului Ludwigsburg să dorească să ia măsuri și să planifice pentru a încuraja solicitanții de azil să se angajeze în regiune. Peste 3.000 de persoane din district primesc beneficii în temeiul Legii privind beneficiile solicitanților de azil, dintre care mai mult de 1.000 sunt potențial eligibile pentru astfel de oportunități de muncă.

În Germania, dezbaterea despre obligația solicitanților de azil de a munci devine din ce în ce mai controversată. În timp ce ministrul federal al Muncii, Hubertus Heil, consideră utilă posibilitatea muncii obligatorii în anumite circumstanțe, liderul SPD, Saskia Esken, respinge acest lucru și subliniază măsurile eșuate pentru șomerii de lungă durată. Criticii muncii obligatorii, cum ar fi organizația pentru drepturile omului Pro Asyl, văd aceasta ca pe o practică de exploatare și avertizează asupra posibilelor consecințe inumane. În același timp, accesul pe piața forței de muncă din Germania pentru refugiații nou sosiți este supus unei presiuni mari. De regulă, solicitanții de azil au voie să lucreze numai după trei luni, iar în centrele de primire chiar și după nouă luni.

Discuția despre cadrul legal și aspectele etice ale angajării unui loc de muncă pentru solicitanții de azil rămâne tensionată. Când vine vorba de o posibilă trecere către munca obligatorie, se pot observa diferențe între statele federale și municipalități, care generează atât sprijin, cât și opoziție. Situația din Korntal-Münchingen este un exemplu al acestei probleme complexe.