Bertolt Brecht: Expatrierea și consecințele ei – O privire în urmă!

Bertolt Brecht: Expatrierea și consecințele ei – O privire în urmă!

8 iunie 2025 marchează aniversarea unui eveniment istoric semnificativ: în 1935, Ministerul de Interne al Reich-ului a publicat a patra listă de expatriere. Printre cei afectați s-a numărat și renumitul dramaturg Bertolt Brecht, care, împreună cu alte 40 de persoane, și-au pierdut cetățenia germană din cauza încălcării „datoriei de loialitate față de Reich și popor”. Această decizie a avut consecințe de durată pentru Brecht, care avea să devină și o figură controversată în lumea teatrului în anii următori. Contextul exact al acestei expatrieri este strâns legat de situația politică din Germania de atunci, în care național-socialiștii și-au luat represalii împotriva artiștilor și intelectualilor. Acest lucru este făcut și de către Wikipedia iluminat.

Dar soarta lui Brecht nu reflectă doar consecințele personale ale expatrierii sale. A devenit cetăţean austriac în 1950, iar această mişcare a stârnit proteste publice atunci când a devenit cunoscută în 1951. Bergtolt Brecht locuia la acea vreme în Berlinul de Est şi era perceput ca un susţinător al regimului comunist din RDG. Teatrele din Viena au răspuns acestor controverse boicotându-i lucrările. Din 1948 până în 1963 nu au avut loc reprezentații ale pieselor sale la niciun teatru consacrat din Viena. Personajele cheie ale boicotului au inclus publiciștii Hans Weigel și Friedrich Torberg, precum și regizorul Burgtheater Ernst Haeussermann.

Pauza in lumea teatrului

Deja în anii 1920 și 1930, opera lui Brecht a fost prezentată doar într-o măsură limitată la Viena. De exemplu, „The Good Man of Sichuan” a fost interpretat în 1946 și „Mother Courage and Her Children” în 1948, dar numărul spectacolelor a rămas limitat. După incidentul scandalos din jurul cetățeniei lui Brecht, marile teatre, în special Burgtheater, au refuzat să pună în scenă alte producții ale pieselor sale. Acest lucru a dus la o izolare culturală semnificativă pentru Brecht și a făcut extrem de dificil accesul la munca sa. The Ziarul Bietigheim aruncă o privire asupra impactului cultural al acestor evoluții și asupra structurilor feudale din industria teatrului.

Boicotul operelor lui Brecht nu a fost doar o afacere locală, ci a avut și dimensiuni internaționale. Primele crack-uri din acest boicot au apărut în sezonul 1962-63: Volkstheater a arătat „Mama Curaj și copiii ei”, o premieră care a fost numită „declanșator de blocaje” și a stârnit reacții mixte ale presei. Au existat și excepții la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, cum ar fi spectacolele de la Opera din Graz. Abia în 1966, Brecht și-a sărbătorit debutul la Burgtheater cu „Viața lui Galileo”, care a îmbunătățit treptat situația pentru lucrările sale.

Spre deosebire de Austria, boicotul din Republica Federală Germania nu a fost la fel de vizibil. Cu toate acestea, controversa din jurul operei lui Brecht și rolul său în societate a rămas un subiect de dezbatere intensă până în anii 1970. Dezbaterea despre moștenirea sa și despre valorile pe care le-a reprezentat ocupă un loc proeminent în discuțiile de teatru atât atunci, cât și acum.

Aceste evenimente și evoluții istorice ne amintesc de cât de împletite sunt arta și politica și ce provocări trebuie să depășească artiștii în vremuri represive.