Secretele ruinelor Aidlinger: o nouă placă dezvăluie istoria militară

Secretele ruinelor Aidlinger: o nouă placă dezvăluie istoria militară

Pe Venusberg, lângă Aidlingen, se află ruinele unei misterioase facilități militare din cel de-al Doilea Război Mondial, care acum este onorat cu o nouă placă memorială de la Asociația de Istorie Locală Aidlingen. Această placă oferă o perspectivă informativă asupra istoriei sitului, care a fost descoperit la 26 decembrie 1944 de un avion de recunoaștere al Forțelor Aeriene Regale Britanice. Ruina în sine constă dintr-un sens giratoriu din beton acoperit cu mușchi și o structură foarte deteriorată care dezvăluie urme ale vremurilor trecute.

Așa-numitul „sistem Bernhard” a făcut parte din tehnologia radar timpurie pentru determinarea poziției aeronavei și avea o rază de acțiune de aproximativ 400 de kilometri. Managerul de proiect al grupului de cercetare subterană, Norbert Prothmann, explică semnificația acestuia și explică clar că radiofarul rotativ Aidlinger a fost ultimul de acest gen care a fost finalizat și singurul din sudul Germaniei. A fost conceput pentru a fi folosit în apărare împotriva escadrilelor de bombardieri care zboară din Franța.

Contextul istoric al sistemelor radar

Dezvoltarea acestor tehnologii radar a fost o mică parte a unui program mult mai amplu implementat de Luftwaffe germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Armata germană a folosit o varietate de dispozitive radar, de identificare și radio (IFF, RDF) pentru a îmbunătăți eficiența apărării lor aeriene. Aceste dispozitive, numite FuG (dispozitiv radio), au jucat un rol central în strategiile militare.

Wehrmacht-ul a aruncat în aer instalația pe 16 aprilie 1945, la o zi după ce Calw a fost ocupat de soldații francezi. Interesant este că instalația Bernhard a fost construită de organizația Todt folosind aproximativ 35 de muncitori forțați. Proprietarul proprietății, Wilhelm Breitling, nu era clar despre ce anume se construia în timpul construcției și a trebuit să-și cumpere terenul înapoi după război.

Detalii tehnologice ale sistemului Bernhard

Funcționalitatea sistemului de radiobalize rotative Aidlingen s-a bazat pe două fascicule direcționale suprapuse, ceea ce a făcut posibilă determinarea cu precizie a poziției aeronavei. Într-o perioadă în care navigarea precisă pe aer și pe apă era crucială, radiofarul rotativ reprezenta o realizare tehnologică semnificativă. Cu toate acestea, aceste tehnologii radar nu au fost cazuri izolate; Numeroase sisteme, cum ar fi radarul Würzburg și alte modele FuG, au fost dezvoltate pentru a crește capacitatea de apărare a Germaniei.

Radarul Würzburg, de exemplu, primul de acest gen din Germania, a fost folosit din 1940 și avea o rază de acțiune de aproximativ 30 de kilometri. Arată ambițiile tehnologice ale vremii și nevoia de a concura împotriva Aliaților. Radarele au permis luptătorilor germani să se angajeze vizual cu ținte și au fost esențiale pentru strategiile de apărare aeriană.

Întreaga istorie a instalației Bernhard și detaliile sale tehnice ilustrează cât de importante au fost astfel de instalații militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și modul în care sunt privite din perspectiva actuală. Dezvelirea ceremonială a plăcii de către primarul Tasneem Kaufmann și alții prezenți este un pas în direcția corectă pentru a conserva aceste situri istorice și pentru a sublinia importanța lor pentru generațiile viitoare.